GENUL Parabuthus

    Parabuthus (Pocock, 1890) este al cincilea gen ca mărime din diversa și cosmopolita familie de scorpioni Buthidae . Genul include cei mai mari scorpioni buthide din lume – Parabuthus villosus , Parabuthus transvaalicus și Parabuthus schlechteri . Genul include, de asemenea, singurul buthid diurn cunoscut din lume, P. villosus.

    Parabuthus înseamnă în traducere ad litteram ”aproape Buthus”, sau ”similar cu Buthus”, deși speciile de scorpioni din genul Buthus seamănă mai degrabă cu cele din genul Hottentotta decât cu cele din genul Parabuthus.

TAXONOMIE

Domeniu: Eucariote / Regnul: Animalia / Încrengătura: Artropode / Subîncrengătura: Chelicerate / Clasa: Arahnide / Ordin: Scorpioni / Familie: Buthidae / Gen: Parabuthus

Denumirea oficială: Parabuthus (Pocock, 1890)

    Scorpionii din speciile aparținând acestui gen sunt adaptați climatului semiarid și arid, datorită acestei distribuții geografice. Aceste zone sunt caracterizate prin ploi foarte rare, climă caldă, soluri pietroase/nisipoase. Unele specii din acest gen preferă zonele pustii, nepopulate, altele în schimb trăiesc chiar în zone urbane.

    Pe lângă dependența lor de ariditate, multe specii de Parabuthus sunt, de asemenea, specializate pentru traiul pe un anumit substrat. Mai multe specii (de exemplu P. distridor, P. gracilis, P. granulatus, P. kalaharicus, P. kuanyamarum, P. laevifrons, P. nanus, P. stridulus sunt limitate la sistemele de dune de nisip din deșerturile Namib și Kalahari și prezintă adaptări ecomorfologice pentru a facilita locomoția și săpatul în nisip.
Există, de asemenea, unele specii care par a fi specializate pentru a trăi în zone cu substrat mai dur, nisipo-lutos, cum ar fi P. calvus, P. pallidus și P. planicauda . Unele specii de Parabuthus preferă însă zonele stâncoase și solurile foarte tari. Din această categorie fac parte P. transvaalicus și P. villosus, precum și P. muelleri și P. planicauda

Iată și o hartă a distribuției geografice cu numărul de specii găsite în fiecare țară (ca și multe alte aspecte ce țin de cercetarea scorpionilor, și acesta este unul fluid, cu modificări ce pot apărea de la un an la altul)

CARACTERISTICI

    Scorpionii din genul Parabuthus mai sunt denumiți și ” thick-tailed scorpions” – scorpioni cu coada groasă. Din acest punct de vedere seamănă cu scorpionii din genul Androctonus, însă asemănările se opresc aici.

    Așa cum le spune și numele, principala caracteristică comună a scorpionilor din această specie sunt cozile groase puternice și păroase. Speciile de Parabuthus (cu o singură excepție) sunt unice printre scorpioni prin faptul că posedă o regiune stridulatorie, compusă din granule de diverse dimensiuni, formând uneori creste transversale, pe suprafețele dorsale ale tergitului VII, segmentele metazomale I, II și, într-o măsură mai mică, III . Această regiune stridulatorie este folosită pentru a scoate un sunet perceptibil, cunoscut sub numele de „stridulație”, atunci când scorpionul este în alertă, prin frecarea în mod repetat a aculeusului (acul) peste granule sau creste . Cozile ajută de asemenea la escavări de mici adăposturi, deși în general preferă crevasele dintre stânci sau locurile strâmte de sub pietre . 

     Majoritatea scorpionilor din acest gen au dimensiuni medii spre mari. Cele mai mari specii de buthidae fac parte din acest gen , acestea fiind P. schlechteri, P. transvaalicus, și P. villosus, atingând lungimi de până la 150 mm și greutăți de până la 14 g.

  Având în vedere potența veninului, cleștii scorpionilor din acest gen sunt destul de subțiri, bazându-se pe înțepătură mai mult decât pe forța cleștilor.

    Colorația scorpionilor Parabuthus este una diversă, de la galben deschis până la gri închis spre negru , în diferite combinații, de la specie, la specie.

Veninul scorpionilor Parabuthus

    Veninul lor este în general unul potent, semnificativ din punct de vedere medical , chiar periculos pentru unele specii din acest gen. Cu atât mai mult, speciile mari sunt în măsură să injecteze o cantitate mare de venin, fiind cu atât mai periculoase.

  Veninul este unul neurotoxic ce atacă sistemul nervos central, provocând o plajă largă de simptome în funcție de potență, de la dureri locale de intensitate ridicată, la paralizii sau efecte debilitante de lungă durată sau chiar permanente. Până la 4 decese se înregistrează anual numai în Africa de Sud , datorate înțepăturilor scorpionilor din genul Parabuthus. Categoriile cele mai vulnerabile sunt copiii , bătrânii și persoane cu imunitatea scăzută. Principalii vinovați sunt scorpionii din speciile P. granulatus, P. capensis, P. mossambicensis, P. vilossus, P. kalaharicus, P. Schlecteri, P. leiosoma. P. transvaalicus este cauza majoră de înveninare, cu decese documentate, în Zimbabwe.

  Trei dintre speciile acestui gen (P. schlechteri, P. transvaalicus, și P. villosus) pot pulveriza veninul la o distanță de câteva zeci de cm. Veninul ajuns în ochi poate afecta permanent vederea.

Un studiu publicat în 2003 pe subiecți de P. transvaalicus, a relevat faptul că prima picătură de venin secretată atunci când scorpionul se simte amenințat și denumită prevenin, are un aspect (limpede) și o compoziție diferită de veninul secretat ulterior.

    În zona de sud a Africii speciile genului Parabuthus sunt împărțite în 5 mari grupuri, după cum urmează:

 Grupul brevimanus – include speciile unor scorpioni de mici dimensiuni , comparabile mai degrabă cu dimensiunile scorpionilor din genul Uroplectes.  De asemenea le lipsește granulația distinctivă de pe coadă . Din acest grup fac parte speciile P. brevimanus, P. nanus, P. districtor, P. kuanyamarum –  dintre care P. districtor este specie endemică pentru Africa De Sud, apoi speciile endemice din Namibia – P. gracilis, P.glabrimanus, P. setiventer.

  Grupul speciilor galbene – scorpioni ale unor specii foarte asemănătoare, de culoare galbenă / galben-maronie – P. calvus, P. capensis, P. planicauda, P. mossambicensis, P. raudus, P. muelleri, P. kraepelini, P. pallidus. Având un aspect foarte asemănător, diferențele între aceste specii se fac în funcție de forma cleștilor și aspectul granulației. Înțepăturile acestor scorpioni nu sunt grave, mai puțin cele ale P. raudus care trebuiesc tratate ca urgențe medicale.

  Grupul laevrifons – Scorpioni de mărime medie și colorație galben-pală. Înțepătura acestor scorpioni este dureroasă, dar nu au fost raportate simptome grave. Grupul include speciile – P. laevifrons, P. stridulus, P. namibensis.

  Grupul granulatus – sunt doar două specii în acest grup = P. granulatus și P. kalaharicus, foarte asemănătoare și adeseori confundate unele cu altele. P. granulatus este cel mai veninos scorpion din Africa De Sud.

  Grupul villosus – conține 3 specii P. Schlecteri, P/ villosus, P. transvaalicus – scorpioni de mărime medie/mare , de obicei închiși la culoare. Au o veziculă cu venin destul de mare și o granulație distinctă a segmentului 4 al cozii. Înțepăturile acestor scorpioni trebuiesc tratate ca urgențe medicale.

Scorpioni din Genul Parabuthus întâlniți în Africa de Est

(Scorpions of the Horn of Africa (Arachnida: Scorpiones) Part XXX. Parabuthus (Buthidae) (Part III), with description of three new species from Somaliland and occurrence of Parabuthus eritreaensis  Euscorpius nr.385 Aprilie 2024

COMPORTAMENT

    Scorpionii sunt animale nocturne care  se hrănesc de obicei prin ambuscadă. Scorpionul așteaptă ca prada să treacă prin apropiere, atunci fiind momentul când atacă fulgerător. Unele specii din genul Parabuhus se diferențiază printr-o căutare activă a hranei, chiar în timpul zilei, de exemplu P. granulatus, sau P. transvaalicus, P. vilossus.
   Mai mult decât atât, scorpionii din acest gen, în special speciile de dimensiuni mari, au un comportament defensiv și trec la atac imediat ce se simt amenințați.

    Durata medie de viață este de 4-5 ani. Durează 1-2 ani ca scorpionii să ajungă la maturitate , timp în care năpârlesc de 6-8 ori, în funcție de specie.